Mama este lacrima plânsă până devine curcubeu.

Spunea TUDOR MUŞATESCU că “VIAȚA ESTE UN ȚIPĂT ÎNTRE DOUĂ TĂCERI”.

Desigur, cuvintele în sine sunt neutre. Dar nu trebuie să uităm măcar o clipă că sunt cele mai miraculoase vehicule purtătoare de lucruri, chiar lumi posibile, capabile să atingă orice destinație. Cu o singură condiție: să fie soldații voluntari ai conștiinței,(care este spiritul nostru sau chiar adevăratul eu) şi să poarte ȋn ranițele de campanie numai gloanțe cu emoție pozitivă. Şi, cum un glonț tras nu mai poate fi întors la gura țevii, cu siguranță ținta va fi atinsă.

Se crede că pentru a vorbi sau scrie frumos, trebuie să gândeşti frumos. Doar pare. Orice ființă, aude, înțelege şi învață încă din faza embrionară, există numeroase experimente ştiintifice care au dovedit faptul.

Vă invităm să răsfoiți acest nou număr al revistei noastre!

„Acest proiect este realizat cu sprijinul Ministerului pentru Romanii de Pretutindeni”

 

Mother is the tear crying until becomes a rainbow.

TUDOR MUŞATESCU said that “LIFE IS A SCREAM BETWEEN TWO SILENCES”.

Of course, the words themselves are neutral. But we must not forget for a moment that they are the most miraculous vehicles carrying things, even possible worlds, capable of reaching any destination. With one condition: to be the voluntary soldiers of conscience (which is our spirit or even the true self) and to carry in the backpacks of the campaign only bullets with positive emotion. And, as a bullet fired can no longer be returned to the mouth of the pipe, the target will certainly be reached.

It is believed that to speak or write beautifully, you must think beautifully. It just seems. Every being, hears, understands and learns from the embryonic stage, there are numerous scientific experiments that have proven the fact.

We invite you to browse this new number of our magazine!

“This project is financed with the support of the Ministry of Romanians Abroad”